Archive for the ‘Video’ Category
Ateismul: adevar sau provocare?
Ateismul pare a fi la moda in ultimii ani doar pentru ca poarta unul dintre dictoanele omului modern: Fii diferit, gandeste tu insuti!
Daca judecam ateismul doar prin prisma maximei de mai sus, reducand totul la o simpla propozitie atunci mie imi capteaza atentia. Ideologic, in teorie, ateismul nu si-a propus nimic in afara de a nega existenta unei divinitati ce ar conduce Universul ori l-ar fi creat. Acaparand concluzii stiintifice ce infirma multe din istorisirile Biblice, ce-i ce se numesc ei insisi atei, par a-si vedea visul cu ochii. Ateul nu este agnostic, ci “stie” ca nu exista Dumnezeu prin negarea chiar si a posibilitatii ori probabilitatii.
Aceasta conceptie tinde sa devina religie prin limitarile ce si le impune datorita dorintei de a-L sterge pe Dumnezeu din orice ecuatie. Daca sunt indreptatiti sa faca acest lucru in ceea ce-L priveste pe zeul iudeilor, nu au nicio motivatie logico-morala pentru a inchide poarta teoreiei existentei a ceva de dincolo de imaginatia noastra. Ateismul parea sa fie un mijloc prin care adevarul sa fie provocat sa iasa la iveala dar se pare ca se scalda in prejudecatile post-moderniste.
Multi confunda stiinta cu ateismul, ceea ce nu este de dorit. Desconsiderarea stiintei din cauza declaratiilor sforaitoare ale ateilor religiosi-fundamentalisti este o greseala pe care nu ne-o putem permite in provocarea pe care ne-am asumat-o ca fiinte rationale, logice. Adevarul trebuie sa ne faca liberi de orice prejudecata indiferent daca este de natura mistico-religioasa ori modern-ateista.
Am urmarit mai multe comentarii pe baza dezbaterii dintre Richard Dawkins si John Lennox. Multi crestini si-au proclamat victoria contra evolutionismului stiintific inainte de a urmari cu atentie subiectul discutiei, ridicandu-i un tron maret profesorului John Lennox. Daca urmarim cu atentie chestiunea contradictiei filosofiei celor doi, vom observa ca fondul problemei nu este evolutia ci se discuta despre chestiuni generale cum ar fi: existenta unui supraintelect, religia ca un mecanism de spalare al creierelor (punandu-se accent mai mult pe crestinism datorita interlocutorului lui Dawkins), posibilitatea existentei unei lumi morale in absenta definirii clare a termenilor de bine si rau si multe altele. Teoria evolutionista nu a fost atinsa decat pe alocuri si nu se poate declara victorie asupra unui subiect ce nu a fost discutat.
Puteti urmari dezbaterea aici: http://www.fixed-point.org/index.php/video/35-full-length/164-the-dawkins-lennox-debate
Experimentul Milgram sau Sclavul din mine
De foarte putin timp am citit despre “Experimentul Milgram” care scoate la iveala incapacitatea individului de a se impotrivi constient si intr-un mod eficient autoritatii ce il gireaza.
Un cercetator imbracat intr-o haina de lucru alba si purtand o insigna, a prezentat experimentul sub forma unui studiu al “efectelor” pe care le are pedeapsa in procesul de “invatare si de memorare”.
Un participant denumit “instructor” trebuia sa administreze socuri electrice de intensitate crescanda unui “elev” (alt participant) de fiecare data cand acesta nu raspundea corect. Inainte de a incepe experimentul se presupune ca cel care va fi elevul a invatat o lista de cuvinte imperecheata. La fiecare cuvant spus de “instructor”, elevul trebuia sa raspunda rapid care este corespondentul lui. Pe unul din bratele elevului erau plasati electrozi. Cercetatorul care conducea experienta ii explica elevului ca descarcarile electrice pot deveni la un moment dat extrem de dureroase, insa fara a provoca leziuni permanente.
Cercetatorul si “instructorul” s-au ascuns intr-o incapere alaturata laboratorului in care se desfasura experimentul, dar puteau sa-l auda pe elev prin peretii acestuia. Instructorul s-a asezat in fata unui pupitru de comanda si “aplica pedepse” – socuri electrice – pentru fiecare raspuns eronat. Cu fiecare greseala, “instructorul” crestea tensiunea curentului electric (initial de 15 V). Testul a inceput: impulsurile electrice erau la inceput neplacute, insa nu erau dureroase. Pe masura ce crestea tensiunea curentului aplicat, “elevul” gemea de durere. (intre 75 si 100 V) Cu cat acesta resimtea durerea din ce in ce mai puternic, cu atat scadea puterea sa de a se concentra si erorile se inmulteau. Experimentul a continuat. La 120 V elevul urla, senzatia de durere devenind foarte intensa. La 150 V elevul a implorat sa inceteze experimentul si sa i se permita sa iasa din incapere. La 165 V elevul a implorat din nou instructorul: “Opriti! Lasati-ma sa ies! Opriti, va rog! Vreau sa ies! Va rog!” Dar instructorul a continuat imperturbabil “interogatoriul” (in acest stadiu un singur participant instructor a abadonat experimentul). Impulsurile electrice deveneau din ce in ce mai puternice iar elevii urlau si se contorsionau de durere. Instructorul a continuat, aparent fara sa fie impresionat de suferintele elevului si a crescut tensiunea la 195, 210, 225 V. Adesea, daca instructorul ezita, se intorcea spre cercetator si il intreba daca sa continue sau nu testul. Cercetatorul a folosit atunci ceea ce se numeste o “incitatie verbala” (fraze stereotipe, special concepute, pentru a-l face pe instructor sa nu renunte:
1. “Va rog sa continuati”,
2. “Experimentul va cere sa continuati”,
3. “Este absolut indispensabil sa continuati.”,
4. “nu aveti de ales, trebuie sa continuati”.
Toate frazele de incitare erau rostite de cercetator pe un ton ferm dar curtenitor. Daca dupa cele 4 incitari verbale subiectul nu mai dorea sa continue, experimetul era incheiat.
In primul set de experimente 65% (26 din 40) dintre participantii la experiment au administrat ultima valoare de pe scala, un soc electric de 450V – pentru multi fiind destul de dificil sa faca acest lucru. La un moment dat al experimentului fiecare participant s-a oprit si a avut ceva indoieli asupra experimentului, unii spunand ca chiar vor returna banii primiti in schimbul participarii la acest tip de activitate. Numai un singur participant a refuzat sa administreze un soc electric peste 300V.
