Din cand in cand mai apar in presa stiri despre intamplari groaznice in care diversi membrii ai unor confesiuni religioase (neoprotestante cel mai adesea) savarsesc fapte inspaimantatoare, imposibil de inteles, reprobabile.

Amintesc cateva dintre cele mai mediatizate cazuri: Tanacu, Corbu, Corina Vasile, si multe altele de care nu imi mai amintesc in acest moment. Confesiunile neoprotestante si protestante sunt cele mai supuse unor tiruri de acuzatii la prima vedere hilare. In diverse comentarii pe internet gasim apelative de genul: sectanti criminali, ucigasi rataciti etc.

Bineinteles ca uciderea de saptamana trecuta nu a comis-o o mama penticostala ci o mama de confesiune penticostala. Insa foarte multi s-au aruncat sa apere cultul respectiv fara sa priveasca problema in mod degajat si in ansamblu. Cauza crimei, mobilul acestei ucideri este cel mai probabil unul de natura patologica si sunt de acord cu ideea ca un criminal nu are etnie, nu are religie, nu are cetatenie. Dar cum stau lucrurile de fapt?

Cand va ganditi la islam ce sentimente va incearca? Sau care sunt primele cuvinte pe care le asociati cu islamul? Cred ca nu doar eu ma gandesc la bombe, explozii, abuzuri etc. Daca vorbiti cu un cunoscator al religiei islamice va va spune ca de fapt islamul este o religie foarte pasnica cu principii umaniste chiar. Dar totusi, cum se intampla ca din sanul unei religii pasnice apar comportamente opuse celor declarate? Daca discutati cu un penticostal, ar parea ca toate lucrurile sunt foarte bine asezate si nu sunt. Discutati cu un adventist si va lasa impresia ca are o credinta bazata pe logica si va veti insela din nou. Abordati un crestin ortodox si veti afla importanta traditiei in educarea societatii, dar realitatea este diferita. Care este problema?

As raspunde sec: Modul greoi al oamenilor de a vedea adevarul, de a face o analiza atenta a lucrurilor in care cred si pe care isi cladesc educatia. Emotiile, senzatiile, sentimentele nu sunt criteriile cele mai de incredere pe care ne putem baza in modul nostru de a analiza al credintelor. Ne lipseste luciditatea, obiectivismul, golirea de prejudecati, increderea ca adevarul chiar are capacitatea de a elibera. De a ne elibera de orbire, de superstitii, de povesti. Spunem copiilor cu nonsalanta povestea lui Avraam in care Dumnezeu ii cere sa-si aduca fiul ca jertfa. Ii laudam credinta si il numim parintele credinciosilor. Chiar suntem orbi cu totii? Chiar nu intelege nimeni ca aici avem o problema? Vorbim in limbi neintelese si nu ne punem intrebari cu privire la scopul acestei manifestari. Ce ne facem cu invatatura care afirma ca femeile vor fi mantuite prin nasterea de copii? Ne bizuim pe sentimente si senzatii. Nimic mai periculos de-atat.

Dureros este faptul ca pe majoritatea site-urilor penticostale comentariile venite din partea utilizatorilor deplang situatia grea prin care va trece biserica. Isi fac griji pentru modul negativ in care va fi privita biserica lor. Oameni buni, a murit un copil transat de mama lui. Ganditi-va la privirea acelui copil in fata celei in care a invatat sa aiba cea mai mare incredere. De la ea astepta mangaiere si grija nu un satar in moalele capului. Voi va plangeti biserica? Plangeti copiii ramasi in viata in aceasta familie, faceti ceva pentru ei sa-i salvati.

Adevarata crima a religiei nu este reprezentata de un caz singular ici si colo ci de crima de a nu cauta  si vedea adevarul.

Am fost oarecum surprins in prima faza sa primesc pe adresa de e-mail o informare din partea Adventist.ro conform careia ADRA Romania are niste recomandari privind situatia meteo grea prin care trece Romania. Ora de postare si data: Luni, 13 Februarie 2012 14:17, la cel putin 2 – 3 saptamani dupa inceperea intemperiilor. Sa nu uitam ca au fost nopti geroase, situatii grele pentru diverse categorii sociale, batrani fara adapost, copii ai strazii fara haine etc. Dupa ce primim indicatii pretioase cu privire la modul in care trebuie sa intervenim in caz de viscol, ne sunt bagate sub nas si cateva conturi pentru donatie. Nu sunt gica contra, dar intreb: Ce-ati pazit fratilor timp de o saptamana (cel putin)? Nicio reactie. Acum, fara nume de localitate, fara nume de voluntari, de biserica se comunica faptul ca s-a intervenit pe-alocuri.

Dar ADRA, sau orice organizatie bisericeasca, nu puteau inita o campanie TV (atentie exista si posturi tv social-religioase – vezi sperantatv), sau o donatie din fondurile de urgenta (intr-o organizatie de binefacere bine organizat ar trebui sa existe si asa ceva)? Dar pe cine sa intereseze? Acum poate vreun speriat v-a dona vreun banut si banii vor ramane pentru a fi dramuiti dupa cum v-a vrea “domnul” x sau y.

P.S. Cel putin aici s-au deranjat sa ofere si date concrete – vezi nume de localitati, chiar daca relatarea pare rupta din aceasi pagina de carte de povesti.

V-ati trezit dupa 3 saptamani de viscol sa trimiteti o informare!

Am folosit google.ro pentru a cauta ce activitati a intreprins biserica (titlu generic) in ajutorarea celor blocati in nameti ori a celor ce au nevoie de un mic ajutor in timpul viscolului.

Pe site-ul bisericii ortodoxe nu am gasit niciun apel care sa indemne credinciosii la ajutorarea sinistratilor ori vreo stire ca Biserica Ortodoxa ar fi fost implicata zilele acestea in vre-un fel in viata sociala.

Am vizitat de asemnea site-ul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. Aici am gasit niste materiale interesante (pentru ei) despre o noua carte a anului, care abia asteapta sa stoarca inca cateva milioane de lei (noi) din buzunarele “credinciosilor”. Nimic despre implicarea reala in problema sociala prin care trec numerosi oameni. Nici pe site-ul organizatiei de binefacere ADRA nu apare nimic despre oamenii blocati, infometati din cauza viscolului. Probabil si-aici oamenii au ramas inzapeziti in programele si discursurile lor de lemn.

Nici despre Biserica Baptista, Biserica Penticostala si nici altele pe site-urile carora am reusit sa intru in dimineata asta, nu am gasit nicio referire despre situatia grava prin care oamenii trec in aceste zile.

Biserica reuseste sa fie impasibila fata de nevoiele reale, adevarate ale societatii pe care spera sa o pastoreasca. Ramane blazata in dogme, in lupta ei cu dusmanii invizibili, ignorand realitatea intr-o ignoranta totala. Daca isi intemeiaza existenta pe modul de viata a lui Isus, unde sunt realizarile? Isus nu a initiat programe cu bani (desi acestea nu trebuiesc blamate in totalitate), nu a tinut discursuri despre intemeierea si constructia de biserici cu ziduri. El a trait printre oameni, cunoscandu-le nevoile si venind in intampinarea acestora. Astept de la conducatorii bisericesti mai multa implicare in realitate si nu in desisul lumii imaginare in care se ineaca biserica organizata. Predicile despre dragoste, binefacere, lupta contra diavolului nu au niciun rost daca biserica nu-si asuma rolul sa traiasca in realitate si nu in imaginar.