Co
nceptul timpului este unul deosebit de interesant mai ales atunci cand il judeci prin prisma omului. De exemplu la intrebarea “ce reprezinta individul uman” putem sa cadem intr-o dilema aparte. Putem spune, fara sa ne inselam, ca omul este definit si chiar construit de istoria sa incepand de la nastere pana in prezent. Ceea ce suntem la un moment dat reprezinta o agoniseala de informatii si experiente ce ne-a modelat in decursul timpului. Asemenea unui burete pe intreaga perioada a vietii acumulam ceea ce se numeste “entitatea Claudiu”.
Pe de alta parte analizand trecutul unei persoane realizam ca toata aceasta suma de informatii si experiente a fost generata de un timp pe care noi il numim prezent. Paradoxul apare atunci cand privim “cealalta fata a cubului” care ne indica prezentul ca fauritor al trecutului. Tot ceea ce reprezinta “istorie” a fost generat de un timp prezent, “moment zero” sa-i spunem, in care omul pare a fi liber de fortele trecutului in decizia constienta.
De asemenea putem vorbi de un prezent ce este influentat de un timp numit viitor prin premizele/predictiile pe care ni le propunem in inertia culturii/societatii in care traim.
Exemplu: eu persoana y, aleg in prezent sa merg la scoala pentru ca viitorul “imi cere” asta (obligativitatea intretinerii si a supravietuirii prin castigarea de resurse) si aleg scoala de arta (pentru ca trecutul “mi-a impus” asta, parintii mei punandu-mi creionul in mana de la o luna). Sunt in prezent ca si constientizare, dar il traiesc conform nevoilor viitorului alegand dupa trasoarele trecutului.
De fapt cine pe cine influenteaza? Cata libertate are prezentul meu pentru a expune teoria liberului arbitru in splendoarea sa?
