Interminabila discutie: Ce trebuie sa fac pentru ca sa fiu mantuit? Aceasta intrebare a rasunat peste veacuri din gura tanarului bogat pana in inima noastra. Fiecare ne intrebam: Ce trebuie sa fac? Am facut de-ajuns?

De fapt intrebarea se pune gresit, pentu ca noi suntem deja mantuiti prin Isus Hristos.

Biblia la aceasta intrebare aparent ofera doua raspunsuri:

1. Domnul Isus raspunde: “Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.” – Luca 18:27

2. In cazul temnicerului din Filipi care intreaba: “Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” raspunsul vine imediat: “Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” – Fapt 16:31

Pentru om este cu neputinta sa fie mantuit, pentru ca omului i-a fost dat sa faca, sa implineasca si sa pazeasca. Fiecare dintre noi ne cunoastem propria noastra fire slaba si cazuta. Este cu neputinta ca cineva sa ajunga desavarsit prin lege, pentru ca lega nu desavarsete ci condamna. Totusi legea – pedagogul acesta – ne indreapta privirile catre Hristos si ne arata singura solutie data omului pentru mantuire: “Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu” si Isus Hristos s-a facut ascultare pentru noi. El este neprihanirea noastra prin care avem indrazneala si nadejde care nu inseala, pentru ca noi nu ne bazam pe lege ci pe fagaduintele lui Dumnezeu.

Nimeni nu va fi calificat pentru mantuire prin propriile eforturi si prin propria-i vointa, pentru ca Dumnezeu a facut totul pentru noi si El este cel ce ne da si vointa si infaptuirea.

Nici macar credinta nu ma mantuieste, pentru ca aceasta este un dar si nu un mijloc, parghie de mantuire. Isus Hristos este singurul mijloc dat omului prin care putem fi mantuiti, iar credinta ne este oferita in dar, fara merit. Asadar, cum putem sta nepasatori fata de o mantuire asa de mare pe care am primit-0 deja? Vom spune precum Iosif: “Cum aş putea eu să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” si chiar daca am pacatuit, cel neprihanit de 7 ori cade si se ridica, pentru ca nu prin puterea sa face acest lucru ci Dumnezeu este taria sa si El este cel ce il ridica.

Rugaciunea noastra suna asemenea rugaciunii ridicate de catre David: “Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare…” Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea.”

Acolo unde noi cadem, Dumnezeu ne ridica si El ne-a numit copii ai Sai.