Aceasta afirmatie este doar una dintre multele idei ce pot parea nastrusnice, avandu-l ca protagonist pe Martin Luther. De fapt tot paragraful spune ceva de genul: “daca eu sustin o idee iar Dumnezeu este de partea mea, chiar daca toti ar fi impotriva acestei idei, eu si Dumnezeu formam majoritatea“.
In felul acesta gandesc foarte multi oameni pe care ii intalnesc adesea ca dusmani ai suveranitatii lui Dumnezeu. Ei spun: “Dumnezeu nu ar fi apleat niciodata la metoda y pentru ca asta vine in contradictie cu x crez al bisericii. Sunt cativa gata sa contureze adevarul prin credinta lor. Ei si-L imagineaza pe Dumnezeu dupa dogma pe care au adoptat-o. Si sunt gata sa spuna ca “Eu si cu Dumnezeu formam majoritatea“, fara sa se mai intrebe daca Dumnezeu sustine aceasta idee.
Probabil l-am judecat gresit pe Luther aici. Acesta pare a fi impotriva logicii umane in incercarea de a-l ciopli pe Dumnezeu dupa credinta noastra. Aceasi chestiune este abordata si de E.C. aici. In scrisoarea sa catre Erasmus din Roterdam, Luther face apel la ratiune in sensul ca toata expunerea sa este rationala, logica. Luther ii spune lui Erasmus ca Dumnezeu nu este ceea ce noi ne imaginam; El nu mantuieste prin mijloace omenesti, nu are standarde liniare si nu foloseste dreptul civil ori penal pentru a condamna sau elibera. Ratiunea este folositoare si logica binevenita atunci cand scopul este aflarea adevarului si nu confirmarea sau infirmarea unei teorii prin logica umana pornita din perspectiva unui fir de praf.
Majoritatea bisericii mele poate vota oricat de multe puncte de doctrina. Daca A(a)devarul le infirma atunci A(a)devarul imi confera majoritatea.
