Archive for April, 2010
Puterea de a alege
Sambata aceasta am studiat despre puterea si capacitatea omului de a alege. Ni s-a predat despre libera alegere exercitata de catre Adam si Eva in Gradina Eden. Nu au lipsit rezolvarile intrebarilor imediat sub acestea. Din 1.223 de pagini, 1.189 de capitole, 31.175 versete, 788.280 de cuvinte cat are Biblia, sunt oferite doar 2-3 versete ca indicii de rezolvare a problemei. Chestiunea este simpla: In studiul despre “Puterea de a alege” ti se ofera raspunsuri pe tava, fara oportunitatea cautarii individuale a raspunsului si discutarea acestora. “Alegi” din ce ti se da si nu din ce iti doresti. Ati putea spune ca nimeni nu ma opreste sa diversific cautarile si optiunile. Aveti dreptate, insa in cadrul studiului totul merge pe o directie, aceea dictata de 2-3 versete din 31.175.
Si-acum sa vedem cum stam cu puterea de a alege:
Am de ales intre stanga si dreapta. Cine a spus ca asta-i liber arbitru? Daca exista doar bine si rau si nu poti fi decat intr-una din cele doua, cum poate exista atat de mult proclamatul arbitru democratic?
Mi se pune in fata binele (pe care nu-l pot face) si raul (pe care il fac natural). Spuneti-mi ce aleg si eu va voi spune ce arbitraj voi avea.
Libertatea de alegere vine la pachet in 2 arome pe care chiar daca nu le alegi in mod intentionat, esti pus in una dintre cele doua tabere. Interesanta libertate.
Sa fiu rau nu am ales, pentru ca mostenesc rautatea.
Sa fac binele, se pare ca nu pot de unul singur.
Iar sa stau departe de aceasta alegere, nu sunt lasat.
Libertatea absoluta este doar o fantezie. Nimeni nu poate fi liber sa aleaga indiferent de mediul social, cultural in care s-a nascut. Nimeni nu poate face abstract de dorintele sale la randul lor influentabile.
In definitiv pentru a avea liberul arbitru, inseamna sa ai cel putin doua optiuni. Omul isi doreste libertatea de alegere, dar uita ca aceasta implica existenta raului. Nu poti alege intre o singura optiune si nimic. Este obligatoriu sa ai cel putin doua optiuni, iar pentru a alege liber, trebuie sa nu ai nicio influenta interioara sau exterioara spre oricare dintre cele doua posibilitati.
Conceputul “testarea credintei” de catre Dumnezeu este unul gresit inteles, in sensul ca Dumnezeu ar avea nevoie de aceste teste pentru a sti in ce “ape ne scaldam”. Acest lucru ar exclude omniscienta lui Dumnezeu, pentru ca El are nevoie de aceste incercari pentru a cunoaste omul si implicit viitorul.
Puterea de a alege implica in sine nevoia de o putere pentru a alege. Avem toti aceiasi forta in acest sens?
Am gasit un clip ce pune in lumina o parte din dilema conceptului liberului arbitru. Pentru cei ce doresc subtitrarea in romana pot accesa acest link, insa calitatea video lasa de dorit.
Studiul din optionale
Merg intr-o scoala unde fiecare lectie predata cuprinde intrebari ce au rolul dezvoltarii cunostintei scolarului. Ce ma surprinde este faptul ca sub intrebari se afla si raspunsurile. Pentru ca studentul sa nu ajunga la raspunsuri nedorite i se servesc direct concluzii derivate din texte asezate in ordinea dorita de autor.
Si pentru ca lucrurile sa fie mai putin complicate, ni s-au oferit si “manuale optionale obligatorii”. Unde nu intelegem “clar” ce vrea “manualul primar” sa spuna – consultam optionalul si astfel mintea noastra trebuie sa fie utilizata cat mai putin pentru deductii logice. Suntem scolarii ce adora produsul finit si nicidecum materia prima. Ne plac titlurile ce indica o directie, “moto-urile” bine incadrate in scopul autorului studiului. De ce sa folosim propriile noastre idei, propriile alei in aflarea raspunsului?
La dezbaterea lectiei, profesorul atrage atentia elevului ce nu urmeaza directia trasata. “Sa ramanem la ce sta scris” ne incita foarte mult si doar avem 28 de scrisaturi. Daca “optionalul” a avut o alta parere in cadrul vreunui studiu, atunci nu mai exista niciun dubiu.
Atunci cand vreun student declara cu putere ca s-ar putea ca lucrurile sa nu fie exact asa si mai capteaza atentia si altora, va fi exmatriculat de indata. Cel putin i se va spune: “Pastreaza pentru tine ceea ce crezi, nu mai spune si altora. Tu studiezi diferit, doar nu crezi ca majoritatea este inferioara minoritatii…”
Astfel dezvoltarea scolarului devine o modelare dupa crezuri traditionale. Am ajuns ca la verificarea scolarului, profesorul sa i se adreseze: “Te rog sa raspunzi cu “Da” la urmatoarele intrebari”. Nimeni nu este surprins, toti asteapta sa rostesti ce ti se spune, sa fim un cor de minti ce mimeaza cercetarea si cunoastrea. Dezbaterile noastre sunt plictisitoare si cat de scurte. Fiecare avem partitura scrisa dinainte, din optionale.
O faptura noua
Toata viata acestei planete este cuprinsa intr-un singur cuvant: Ciclicitate. “Astfel a fost o zi si apoi o dimineata” sunt cuvintele ce dainuie si astazi. Ne trezim dimineata, adormim seara. Ne incalzim iarna si folosim aerul conditionat vara. Inspiram si expiram – totul se repeta printr-un set de reguli ce nu pot fi ignorate. Totul este la fel – un ghem de evenimente ce se tot repeta. Nimic nou, nimic neobisnuit.
“Intotdeauna dupa ploaie rasare soarele. Nimic nu se pierde, totul se transforma.” Vremuri de pace si de razboi, de bunastare si saracie, de fericire si tristete.
“Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.” Eclesiastul 1:7
“Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iată ceva nou!” de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.” Eclesiastul 1:9-10
In viata crestinului apare vreodata noutatea? Asa cum Apostolul Pavel exclama: “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi – 2 Cor. 5:17
Este viata mea un ciclu de suisuri si coborasuri? Atunci cum pot exclama: Sunt un om nou? Am o saptamana buna in care ma impotrivesc pacatului si una rea in care cad prada celui rau. Am biruinte si am caderi. Cum pot sa mai fiu un om nou?
In Hristos toate lucrurile sunt noi. El este singurul ce ne-a zidit din nou prin El insusi.
“Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: “Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” – Apoc 21:5
