Tot mai multi tineri au inceput sa spuna ca Dumnezeu nu este nimic mai mult decat o alta poveste gen Mos Craciun sau Baba Cloanta. Am intalnit din ce in ce mai des oameni ce sustin ca poti crede intr-o fiinta suprema doar in cazul in care nu ti-ai dezvoltat suficient mintea, nu ai citit indeajuns sau este o chestiune de negare a realitatii.
Daca aleg sa cred in existenta lui Dumnezeu, pot oare numi acest lucru credinta? Daca datorita unei alegeri, pe baza unor rationamente, exista Dumnezeu, atunci putem spune ca este un produs al mintii umane. In opinia mea, credinta nu presupune alegere ci este un dar care ti se da. Nu poti spune ca eu am ales sa cred in Dumnezeu, pentru ca in conjunctura actuala ai spune ca alegi sa crezi in barza ce aduce copiii pe lume. Credinta este mai mult decat o alegere, este o stare, o incredintare in ceva ce nu stii si la acest lucru nu se poate ajunge nici pe baza ratiunii si nici a sentimentelor. Dumnezeu nu poate fi produsul logicii, pentru ca acest concept de fiinta suprema este deasupra logicii si ratiunii umane. Credinta noastra nu se poate demonstra prin argumente, oricat de mult incercam sa strambam stiinta dupa crezul nostru si de asemenea stiinta nu poate modela credinta intr-atat de mult incat acestea doua sa se contopeasca.
In ceea ce priveste termenul logica, putem afirma ca o fraza are inteles. O teologie are nevoie de inteles, de ordine in concepte. Dumnezeul nostru “personal” are logica, pentru ca nu credem in ceva fara noima, insa Fiinta Suprema este dincolo de logica, un concept pe care stiinta de astazi nu il poate accepta.
Ceea ce numim noi astazi credinta poate fi un produs al mintii noastre pe care il alegem sau nu. Dumnezeu este totusi mai mult de-atat!
March 5th, 2010 at 16:44
Eu nu sunt capabil sa cred. Duhul Sfant imi da aceasta capacitate. Nu eu aleg sa cred, ci El Mintea mea se gandeste la Mos Craciun. Duhul Sfant imi indreapta gandurile spre Isus.