Multi dintre noi ne punem aceasta intrebare chiar si dupa ce avem un legamant personal: Oare am gasit cu-adevarat pe Dumnezeu?
Sa spunem ca sunt democratic si ii spun copilului meu de numai 2 ani in felul urmator:
1. Daca vei pune mana pe soba te vei arde si vei avea buba.
2. Daca doar vei sta cuminte in camera si vei beneficia de caldura sobei, vei fi fericit.
Dupa mine vine vecinul pus pe farse si-i spune copilului ca daca pune mana pe soba va primi kinder.
Cam asa definim noi liberul arbitru. Pana la urma am ales vreodata cu adevarat in stare de libertate pura?
In urma experientei noastre pamantesti, vom putea spune ca in vesnicie vom beneficia de un arbitraj mai bun decat parintii nostri? Suntem intr-un proces de creatie a libertatii dobandite de experienta pacatului?
“Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea. Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie. Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.” – Fapte 21:18-26.
Saptamana aceasta am descoperit cat de formalisti suntem in credinta noastra. Pe majoritatea blogurilor si a diverselor forumuri pe care le-am vizitat s-a discutat cel putin un subiect privind formele si nu spiritul. Cateva exemple:Un subiect de mare anvergura l-am descoperit pe forum.tin.ro si se intitula asa: “E bine sa mergi cu prietena/ul la mare?” 9 pagini de discutii, pareri care mai de care, pro si contra.
Am impresia ca ne pierdem in detalii ce nu izvorasc din Evanghelie. Pe noi ne intereseaza si ne preocupa mai mult formele – asemenea evreilor. Noi nu am invatat ca suntem in vremea cand inchinarea este Duh si Adevar.
Pe pagina de discutii spirituale, se posteaza sporadic, ici si colo… Nu e la fel de incitant, nu pot vorbi la fel de usor despre asta cum pot spune ca sunt ispitit sa merg pe plaja, cum inchid ochii ori de cate ori se afla o femeie in apropiere etc.
Suntem intr-o continua orbecaire dupa forme, dupa cat mai multe reguli. Uitam de principii si asteptam reguli, seturi intregi, un Talmud al zilelor noastre. Ne batem in aceleasi batice, fuste, pantaloni, femei, bijuterii, mancaruri, bauturi, lucruri firesti.
Va gasi oare Domnul credinta pe Pamant?
Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sunt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, şi, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie 2 Samuel 7:28-29
David a fost omul contrastelor: “Criminal deosebit de periculos” si “Om dupa inima lui Dumnezeu”. Un om ce-l cunoaste atat de bine pe Dumnezeu, caruia Acesta i-a promis Har indestulat ce nu se va indeparta niciodata de la el si samana lui. Iata ce promisiune minunata ii face Domnul robului Sau: Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie. 2 Samuel 7:12-16.
O fagaduinta neconditionata acordata lui David. As putea spune cea mai imbelsugata cu har fagaduinta. Imi place foarte mult cum Dumnezeu decreteaza hotararea Sa cu privire la alesul Sau. “Daca va face raul, il voi pedepsi, dar nu-l voi lepada”. De-aici, poate, si minunata exclamatie a lui David: “Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit!”
Asemenea acestei declaratii facute de Domnul catre David, Domnul Hristos inalta o cerere catre Tatal cu privire la cei pe care Acesta I i-a dat.
Ioan 17:17,19 “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.”
Am citit de multe ori aceste versete si poate ca sunt preferatele mele din Ioan. Cu alte cuvinte Domnul Isus ii spune Tatalui: Tata, eu m-am sfintit pentru ei, Cuvantul Tau este PUTERE, unicul adevar. Cine poate sa declare altfel si sa spuna ca nu e adevarat? Cine se incumeta sa puna la indoiala ceea ce Tu declari? Ce poruncesti Tu i-a fiinta si ce hotarasti tu este ADEVARAT.
Asa cum i-ai spus lui David: “esti om dupa inima Mea” si nimeni nu a putut pune la indoiala hotararea Ta, sfinteste-i Doamne si pe-acestia prin Cuvantul Tau care ramane in veci. Cuvantul Tau este ADEVARUL.
Sa presupunem ca cineva drag din familie este ucis de catre un infractor ce a dorit “doar” sa ii fure telefonul mobil. Dupa sentinta, pentru indeplinirea acesteia se prezinta fratele acestuia.Si acum sa zugravesc o chestiune asemanatoare:
Neamul omenesc pacatuieste de la Adam incoace, toti am fi vanduti mortii, daca Domnul Isus nu S-ar fi oferit sa moara in locul nostru. Prin ispasirea Sa, noi traim si mai mult decat atat – ni se ofera si viata vesnica.
Este in logica dreptatii ca cineva sa moara in locul nostru si noi sa devenim iertati si salvati pentru vesnicie? Omeneste judecand aceasta situatie, sunteti gata sa spuneti verdictul: Da, este drept? Si din ce considerente ati face lucrul acesta?
Dumnezeu A HOTARAT asa si a intocmit acest plan inainte sa infaptuiasca lumea. Dumnezeu a hotarat ca este drept ca cineva sa reprezinte tot neamul omenesc (Adam) in ceea ce priveste pacatul si tot El a hotart ca este drept ca prin moartea Fiului Sau, noi sa traim.
Daca nu avem nici o problema cu aceasta stare de fapt, de ce Il judecam pe Dumnezeu atunci cand declara ca se indura de cine vrea si are mila de cine Ii place?
Daca cineva spune ca Dumnezeu este liber sa aleaga pe cei ce vor fi mantuiti, se gaseste intotdeauna cineva care sa spuna ca nu-i drept. Dar este drept ca prin moartea Lui tu sa traiesti? Da? Doar pentru simplu fapt ca fiinta Suprema in Univers a decretat astfel. De ce judecam cu jumatati de masura? Daca Dumnezeu este drept si bun, indelung rabdator si milos – El insusi spune despre Sine ca este Dragoste – de ce ma indoiesc de hotararea Sa? Poate Dumnezeu sa faca ceva rau?
proces viu al devenirii
