De curand am dat peste un articol publicat pe site-ul http://www.adventistsaffirm.org intitulat: “A Trojan Horse Within the Church” articol scris de catre Enoch Oliveira (1924-1992), administrator al Bisericii Adventiste din Brazilia, vicepresedinte al Conferintei Generale intre anii 1980-1990.

Cuvantarea preluata de catre adventistsaffirm.org a fost facuta in 28-30 iunie 1990 cu prilejul Conventiei Internationale a Societatii Teologice Adventiste din Indianapolis.
Domnul Oliveira vede in rolul calului troian liberalismul teologic din interiorul Bisericii Adventiste care a capatat mai multa putere intre chiar anii de slujire ai dansului in cadrul Conferintei Generale.

Vreau sa prezint cateva dintre punctele principale ale articolului:

“Cei care promoveaza liberalismul in randurile noastre nu sunt oameni “rai”. Ei sunt crediciosi consacrati. Multi dintre ei au virtutile crestine in vietile lor. Majoritatea iubesc biserica. Le-ar placea sa aiba credinta si siguranta inaintasilor nostrei, dar in adancul inimii lor nu le au.Ei sunt incapabil sa vada unicitatea mesajului si a identitatii noastre, dimensiunea escatologica a sperantei noastre si importanta misiunii pe care o avem.
De ce apara ei idei noi? De ce joaca ei, atat de entuziasti rolul unor apostoli ai schimbarii teologiei noastre? In efortul lor de a atinge respectabilitate religioasa, ei sugereaza reinterpretarea unor puncte istorice ale teologiei noastre, care, in opinia lor, nu au suport biblic.”

Apoi dansul pune pe seama liberalismului inconsecventa in frecventarea bisericii a membrilor acesteia:

“Conform unor surse demne de incredere, intre 30 si 35 % din membrii nostri nu mai vin la biserica. Asta a dus la reducerea darurilor. Au fost aprobate reduceri in bugetul bisericii. Scade si numarul studentilor din scolile noastre. Unele institutii au fost inchise. Suntem in procesul de a reduce activitatile bisericii si resursele pe care le avem. Vanzarea cartilor noastre scade. Publicatiile bisericii au fost reduse, dar chiar si asa, tirajul lor a scazut. Am ajuns la un moment de limita financiara, cand majoritatea conferintelor reduc numarul de pastori. Acestea sunt consecinte inevitabile a ceea ce a avut loc in domeniul teologic.”

Dupa ce a intrat pe furis intre zidurile cetatii lui Dumnezeu, liberalismul, in diferitele forme, a reusit sa deschida usile bisericii invaziei altor rele, cum ar fi pluralismul, secularismul, umanismul, materialismul, futurismul si preterismul.“

In acelasi fel domnul Oliveira critica ideea pluralismului?

“In privinta doctrinelor de baza – unitate; in privinta celor neesentiale – libertate; si dragoste in toate este dictonul care ii inspira pe aparatorii pluralismului in apleul lor la flexibilitate si deschidere. Dar cine hotaraste ce este esential si ce poate fi negociat? Membrii laici, pastorii, institutiile teologice, consiliile anuale sau biserica sub conducerea Duhului Sfant? Am putea sa ne mentinem pozitia de ultima miscare profetica a lui Dumnezeu daca ne-am fragmenta parerile teologice acceptand diferite scoli de gandire?“

La capitolul “Alte Rele” se mai adauga:

“Cand este acceptata libertatea academica fara sa existe responsabilitate confesionala, este imposibil de impiedicat predicare in biserica a ideilor aberante. Aparatorii libertatii academice declara ca nu suntem o biserica strans legata de un crez si ca fiecare membru ar trebui sa aiba libertatea de a avea diferite pareri teologice. Dar noi suntem de parere ca daca cineva este adventist de ziua a saptea ar trebui sa accepte in intregime punctele noastre de doctrina. Altfel, nu mai este adventist!

Cred deci ca biserica are dreptul fara discutie de a decide ce metoda de interpretare profetica ar trebui sa foloseasca teologii si pastorii nostrii. Aceasta este singurul fel in care ne putem apara mostenirea religioasa, care se inscrie la principiul Reformei, cum ca Biblia este Cuvantul infailibil al lui Dumnezeu si propriul ei interpret.“

Si o alta afirmatie interesanta:

“Care a fost cea mai mare infrangere pe care a suferit-o biserica crestina? Pierderea vietilor ca rezultat al violentei, al martirajului sau al torturei? Nu. Cea mai mare infrangere a bisericii crestine a avut loc atunci cand a fost acceptata favoarea Imperiului Roman si si-a pierdut curatia si zelul. Cand a parasit catacombele, biserica a inceput sa se modeleze dupa splendoarea lumii. A cincea coloana a Satanei – calul troian – a slabit biserica din interior, pavand calea catre scaderea credintei si stabilirea pseudo-crestinismului.”

Si la capitolul “Concluzii” este amintit:

“Imaginea pe care am prezentat-o mai sus, cu privire la Biserica Adventista, poate fi considerata sumbra si intunecata. Dar in ultimele mele cuvinte mi-ar placea sa prezint o parte mai luminoasa. In ciuda problemelor cu care ne confruntam, avem multe motive pentru a crede in triumful mesajului nostru, atata timp cat ramanem credinciosi Bibliei. Va avea loc o redesteptare si vom fi martori ai minunilor evanghelizarii.
Convingerea ca Dumnezeu conduce aceasta miscare ne permite sa declaram, fara nici o urma de indoiala, ca focul de pe altarele adventistilor nu se va stinge niciodata. Hotararea de a castiga lumea pentru Hristos ne va motiva in programele noastre evanghelistice. Lumea va fi luminata cu gloria mesajului adventist.”

Acum, daca ati reusit sa citit intreg materialul de mai sus, va intreb: Va vine sa credeti ca aceste cuvinte au fost rostite de un conducator al Bisericii Adventiste?
Daca cititi cu atentie interviul veti observa niste idei foarte periculoase, as spune eu, pentru cei care cred ca Isus Hristos este singura Evanghelie ce trebuie predicata oamenilor.
Ce incerc eu sa spun aici este ca nu este gresit in a avea doctrine si crezuri, dar sa afirmi cu tarie ca mesajul adventist este cel care trebuie sa inconjoare lumea, este cel putin deplasat!
Dansul ataca si ideea evolutionismului in aceasta cuvantare si consider si eu de-asemenea ca intelegerea unui Dumnezeu creator este o insusire a Dumnezeirii care trebuie sa caracterizeze crestinismul, insa cu privire la imposibilitatea de a putea purta discutii pe o tema sau alta, ridica mari semne de intrebare.

“Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la

sfarsitul veacului. Amin!” Matei 28:19-20

Avem datoria sa-i invatam pe oameni ceea ce ne-a poruncit El, dar cu siguranta Domnul Isus nu a predicat doctrine ci El a venit ca sa dea viata oilor si acestea s-o aiba din belsug!

VN:F [1.9.14_1148]

Saptamana trecuta am vizitat o biserica renumita pentru punctele de vedere diferite ale membrilor sai. Mi-am inarmat mintea cu cele mai rele scenarii despre ce s-ar putea intampla in sambata aceea si am mers hotarat sa vad despre ce e vorba. Trebuie sa recunoac acum ca scenariile mele pot fi catalogate sfinte in contrast cu ce am descoperit.
Biserica poarta “hramul adventist” desi multe lucruri ce se petrec in cadrul serviciilor de inchinare nu au nici o asemanare cu nici o invatatura din Biblie sau din Manual AZS.
Pentru predica de la 12 – pentru ca programul este foarte liber si studiul biblic de sambata dimineata dureaza si trei ceasuri daca e nevoie – s-a pus urmatoarea intrebare: “Daca Pavel ar trai acum in zilele noastre si daca ar scrie o epistola catre Biserica Adventista, ce i-ar spune?” Fratele (care nu era pastor – desi frecventase cursurile Institutului Teologic Adventist) ne-a anuntat inainte de cuvantare, ca dansul nu s-a pregatit pentru aceasta ocazie, asa ca este in conformitate cu spusele Domnului Isus: “…Sa nu va ingrijorati ce veti spune, caci ce veti avea de spus, va va fi dat chiar in ceasul acela;” Mat: 10:19, desi nu cred ca era cazul sa o mai spuna, pentru ca dupa incheierea serviciului divin, as fi realizat acest lucru.
Ne-au fost prezentate cateva citate aproximative din Romani 14 si bazandu-se pe acest pasaj, dansul incerca sa ne convinga ca apostolul Pavel daca ne-ar scrie acum noua, adventistilor, “ne-ar da o hrana tare pe care ne-ar fi greu sa o acceptam” si anume ziua de odihna a fost eliberata de jugul sambetei si o putem sarbatori in oricare alta zi sau deloc. De asemenea si despre mancarea de carne si despre toate celelalte lucruri ne asigura fratele ca orice vine din incredintare, nu este pacat.
Am plecat dezamagit, ca intr-o Biserica Adventista, despre ai caror membrii se spune ca sunt “oamenii Cartii” a ajuns intr-o astfel de ratacire. Am reusit sa facem o doctrina a harului din ingaduinta crestina si reusim sa-L necinstim pe Dumnezeu chiar prin invataturile noastre.
Sunt multe de adaugat in ceea ce priveste aceasta adunare – despre comportamentul din timpul serviciilor divine, despre neoranduiala din fiecare sambata, despre oamenii ce ajung sa vorbeasca ca din partea Domnului desi ii tagaduiesc Cuvintele, dar din respect pentru cei cu inima curata care vin in aceasta adunare nu o voi face.
“Ce vom zice dar, sa pacatuim ca sa se inmulteasca Harul?”
Am o intrebare: Daca totul ne este permis, acum in timpul celui de-al II-lea legamant, cum mai poate pacatui cineva sub har?

Romani 14:1up: “Nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice.”

Care este scopul Bisericii in lumea de astazi? Sa se adune Sambata si sa discute despre doctrine si teorii? Este astazi Biserica o miscare plina de viata, chemata sa predice Evanghelia celor ce nu o cunosc? Ce facem din Biserica? Un loc in care ne aratam priceperea noastra in vorbe?

VN:F [1.9.14_1148]