Archive for March, 2009

Traim in tribuna


31 Mar

Nu stiu cati dintre voi ati mers la un meci de fotbal sau la orice alt sport ce implica privitul din tribuna. Se spune ca este locul unde “cetateanul” se descarca de toate neimplinirile, refuleaza impotriva tuturor lipsurilor din viata. In acelasi timp, sunt oameni care se transpun in locul sportivilor din teren, mental, realizarile sau insuccesele acestora devenind personale, individuale.

Am ajuns sa traim in tribuna. Ne scandalizeaza totul, suntem dezamagiti de ce se intampla sau din contra suntem multumiti de rezultate atata timp cat noi nu suntem implicati. Stam pe randul x, scaunul y si primim detasati desfasurarea lucrurilor. Avem o viata linistita de spectator, in care altii traiesc, viseaza, lupta, sunt recompensati. Noi avem ceva ce nimeni nu ne poate lua: Sentimentul Tribunei, unde nu trebuie sa faci nimic, decat sa-i urmaresti pe altii, sa-i critici, sa-i lauzi daca e cazul, dar tu si eu sa nu avem nimic de facut. Reactionam spontan, la greseli sau reusite, dar niciodata nu vrem sa coboram de-aici, ne place sa pastram distanta de tot ce implica responsabilitate, “lasa sa o poarte altii!”

Altii gandesc in locul nostru, elaboreaza teorii, iau hotarari in ceea ce priveste crezul nostru. Noi trebuie doar sa le adoptam sau, daca nu, sa mergem in alt stadion cu o tribuna pe placul nostru. Suntem relaxati, suntem spectatori si ne place statutul acesta. Am ajuns sa nu ne mai pese daca jocul este frumos, daca spectacolul este de nivelul asteptat. Sutem multumiti cu locul de spectator. Mai tine cineva scorul?

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Sa ne intoarcem la Biblie


30 Mar

In timp ce tocmai s-a incheiat un trimestru de studiu aprofundat despre profeti si importanta Elenei White in istoria si doctrina AZS, Florin Laiu, un erudit important al Bisericii noastre, face cateva precizari foarte interesante. Dansul atrage atentia cu privire la “mostenirea doctrinara” ce a devenit traditie in Biserica, la formarea unei dogme ce nu mai poate fi inlocuita. De asemenea, din materialul publicat de catre profesorul Florin Laiu, putem ajunge la concluzia ca in decursul anilor, Biserica Adventisa se indeparteaza tot mai mult de studiul real al Bibliei prin sustinerea Doctrinei Sanctuarului, asa cum este cunoscuta astazi.
Noi, tinerii, ar trebui sa fim mult mai stimulati de studiul acestor profetii, decat de “hrana mestecata” ce ne este servita de multe ori de la amvoane sau carti fara un continut real capabil sa stimuleze gandirea si sa aduca intelepciunea despre care vorbeste a doua Epistola catre Timotei 3:15-17.

Pasajul de mai jos este publicat pe site-ul florinlaiu.com si este de o insemnatate deosebita in vederea unor dezbateri reale pe aceasta tema:

“10 observaţii critice privitoare la doctrina sanctuarului (DS)

1. Observaţie critică : DS a fost şi este criticată din afara şi din interiorul Bisericii de către oameni oneşti. Deşi este o doctrină centrală care cuprinde mesajul specific AZS, explicaţiile teologice istorice nu sunt satisfăcătoare. Nici un teolog din afara confesiunii nu le acceptă. În timp ce unii fac eforturi pentru a întări argumentaţia tradiţională, alţii (o majoritate) se refugiază în tăcere. Cazurile de apostazie a unor personalităţi AZS istorice şi actuale ar trebui să fie motive de provocare, nu de teamă. Faptul că nu există teolog neadventist care să simpatizeze cu această doctrină, n-ar trebui interpretat în mod necesar ca manifestare de rea voinţă. DS are imperfecţiuni care trebuie recunoscute, nu pot fi ignorate sau eludate. Propuneri: Se impune reexaminarea DS şi studiul posibilităţii unor noi piste de cercetare. Suntem datori să răspundem cu toată probitatea obiecţiilor care se aduc.
2. Observaţie critică: Înţelegerea pionierilor (Miller, Crozier, EGW, Smith etc.), care s-a dovedit defectuoasă în alte privinţe, sau în unele detalii ale DS, a fost preluată necritic de către urmaşi. S-a format obiceiul nesănătos de a arbitra în orice dispută teologică cu afirmaţiile EGW. Explicaţii: Credinţa că Dumnezeu a condus mişcarea, precum şi credinţa în inspiraţiea EGW, care a confirmat înţelegerea pionierilor, au fost abordate în sens absolut, sub influenţa fundamentalismului evanghelic american şi, după eşecul tentativei lui Daniells din 1919, această spiritualitate a rămas dominantă în „dogmatica” AZS. Propuneri: Se impune o mai realistă teologie a inspiraţiei şi o hermeneutică mai conformă cu afirmaţiile Bibliei şi ale EGW. Se impune revenirea la principiul Sola Scriptura şi la recunoaşterea autorităţii finale a Bibliei.
3. Observaţie critică: În Daniel 8:14, verbul ebraic crucial (ונצדק wəniçdaq < √ çadaq) nu înseamnă „va fi curăţit”, ci cf. HALOT: brought to its justice, justified; HOLLADAY: be brought [back] to its rights, be vindicated; BDB: shall be put right, in a right condition; be justified, its cause vindicated. Prin urmare, verbul ebraic nu este o trimitere obligatorie (exegetică) la Lev 16 (unde verbele uzuale sunt טהר ṭahēr=a curăţi; şi כפר kappēr=a expia), nici la Ev 9:23 (unde se foloseşte verbul grecesc καθαρίζω = a curăţi). Explicaţii: Obiceiul traducerilor vechi de a reda aici termenul ebraic cu „curăţit” provine din Septuaginta şi din Vulgata. Deoarece נצדק niçdaq este un pasiv care nu se mai întâlneşte nicăieri (poate cu excepţia Ps 51:6 LXX cf. Rom 3:4b), şi pentru că interpretarea veche iudaică şi creştină era că viziunea s-a împlinit în profanarea templului sub Antioh IV şi în curăţirea lui sub Iuda Macabeul, Începând cu LXX, traducerile clasice au preferat redarea verbului ebraic cu „curăţit”, folosind exact limbajul grecesc din 1-2 Macabei. Chiar dacă s-ar prefera traducerea „curăţit” în Dan 8:14, contextul nu se referă la o curăţire a sanctuarului de păcatele celor pocăiţi, ci de profanarea adusă de cornul nelegiuit. Propuneri: Recunoaşterea sensului ebraic din Dan 8:14, unde Însuşi Christosul preexistent face promisiunea, are avantajul de a sublinia ideea de judecată şi dreptate, şi ar fi o trimitere exegetică obligatorie la viziunea anterioară (Dan 7). Mai mult, dacă exegeza strictă nu permite o trimitere la Lav 16, principiul hermeneutic al unităţii teologice a Scripturii ne permite să folosim Lev 16 ca ilustraţie, cu acelaşi drept cu careputem şi trebuie să folosim orice altă profeţie, tipologie, parabolă (etc.) din Biblie care ilustrează aspecte ale judecăţii premileniale. Yom Kippur este doar una dintre aceste ilustraţii, nu singura.
4. Observaţie critică: Yom Kippur are o aplicaţie dublă, ca şi Paştele. Ziua ispăşirii nu trimite în mod exclusiv la escatologia consumată, aşa cum am crezut noi, ci se aplică şi la Jertfa de la Cruce (ispăşire unică şi completă) urmată de înălţarea lui Iisus la tronul lui Dumnezeu. Explicaţie: Pionierii au plecat de la premisa că sărbătorile de primăvară prefigurau prima venire a lui Iisus, iar cele de toamnă vestesc a doua venire. Dar observaţia că Paştele are şi aplicaţii escatologice în Apocalipsă, iar Yom Kippur are unele aplicaţii exclusive la Cruce, ne determină la o aplicaţie dublă. Propuneri: Epistola către Evrei aplică Yom Kippur la jertfa şi înălţarea lui Iisus, deşi afirmă în repetate rânduri Ziua Judecăţii. Ellen White, deşi aplica Yom Kippur în mod categoric la judecata de cercetare, uneori foloseşte imaginea şi pentru intrarea lui Iisus în Sfânta Sfintelor, la Tatăl, la Înălţare. Adoptarea acestei duble interpretări ne-ar permite o abordare mai naturală a Epistolei către Evrei.


5. Observaţie criti
că: Sanctuarul ceresc nu esteo structură bipartită gen tabernacol (cu mobilierul, instrumentele şi slujbele specifice), în ciuda viziunilor profeţilor biblici şi ale EGW, ci este Casa lui Dumnezeu, Casa Tatălui, Palatul lui Dumnezeu, Cetatea lui Dumnezeu, Paradisul, Noul Ierusalim, indiferent cum ar arăta dpdv fizic. Explicaţie: „Chipul” arătat lui Moise pe munte (Ev 8:5) nu era o fotografie a sanctuarului de sus, ci o „machetă” a ceea ce trebuia să se construiască jos. Corespondenţa dintre cel de jos şi cel de sus este spirituală, nu fizică. Pionierii şi EGW au înţeles această corespondenţă într-un mod destul de necritic, pentru că aşa a văzut EGW în viziune, şi pentru că imaginile respective se regăsesc în scenele Apocalipsei. Propuneri: Compararea viziunilor între ele ne arată că ele aveau scop didactic, ca să ne dea învăţături spirituale, vorbindu-ne într-un limbaj cunoscut de noi, nu descriu realitatea fizică cerească (actuală sau viitoare).

6. Observaţie critică: În Dan 9:23, expresiaהבן במראה hābēn bammar’ê („înţelege profeţia”) nu se referă la profeţia celor 2300 zile din cap. 8, ci la profeţia care urmează, din cap. 9. Explicaţie: Această legătură între 9:23 şi 8:26 a fost făcută pe baza observaţiei că acelaşi termen ebraic mar’ê este folosit în ambele locurim cu sensul de profeţie sau revelaţie vorbită, nu viziune. Dar nu s-a observat că mar’ê în 9:23 este sinonim cu dābār (cuvânt, mesaj), care se referă la acel dābār de la începutul v. 23, mesajul nou pe care Dumnezeu l-a dat lui Gabriel. De asemenea, nu s-a observat că în 10:1 apare o exprimare asemănătoare, unde termenii paraleli mar’ê şi dābār se referă în mod clar la o profeţie care urmează. Propuneri: Expresia din 9:23 nu mai poate fi folosită ca argument în favoarea relaţiei exegetice dintre profeţia cap. 8 şi profeţia cap. 9. Trebuie să ne mulţumim cu observarea altor indicii (9:21 „în acea vedenie”; 9:25 „נחתך neħtak= tăiat/repartizat” ) şi eventual să mai descoperim şi altele. Dacă expresia din 9:23 s-ar fi referit înapoi la cap. 8, atunci cum se face că profeţia trebuia să rămână atâta vreme „pecetluită”?

7. Observaţie critică: Interpretarea expresiei din Dan 8:9 ûmin ha’áħat mēhém („şi dintr-unul din ele”) ca referindu-se la unul dintre vânturi (=puncte cardinale) şi nu coarne, este inacceptabilă exegetic, pentru următoarele motive: a. subiectul logic al frazei anterioare este „patru coarne impunătoare”, iar „unul din ele” corespunde logic acestor coarne; b. expresia „în cele patru vânturi ale cerului” din v. 8 este o locuţiune adverbială, nu o propoziţie de sine stătătoare, prin urmare joacă un rol secundar şi nu ne obligă să înţelegem „vânturi”; c. acordul gramatical chiastic despre care s-a făcut caz este în fapt un dezacord gramatical obişnuit în ebraica colocvială şi prezent în multe alte locuri biblice; d. interpretarea aceasta nu este nici tradiţională în adventism, nici acceptabilă în afara AZS. Explicaţii: interpretarea respectivă a apărut pentru că interpretările tradiţionale în acest caz au fost considerate depăşite, şi din nevoia de a se găsi o soluţie care să elimine din calcul prezenţa lui Antioh IV. Propuneri: Comparaţia cu profeţia prea puţin studiată din cap 11, precum şi interpretarea majoritară din antichitatea iudaică şi creştină până în timpurile moderne, arată că aplicarea acestei profeţii la Antioh IV nu este o simplă fantezie. În timp ce preteriştii aplică profeţia în mod exclusiv la Antioh, futuriştii o aplică la un antihrist viitor, iar istoriciştii au aplicat-o la Roma, la Islam sau la Papalitate, unii interpreţi din era patristică, precum şi din timpurile moderne, arată că este o profeţie dublă, aplicându-se în primă instanţă la Antioh, şi într-un mod mai complet şi mai spectaculor la Antihrist. Dacă noi am descoperit deja din capitolul 7 identitatea lui Antihrist, nu este mai bine să acceptăm astfel poziţia profeţiei duble, decât să susţinem un scenariu exegetic penibil?
8. Observaţie critică: Traducerile obişnuite la Daniel 8 sunt inexacte şi derutante. Expresia „în câtă vreme se va împlini…” din v. 13 (CNS) presupune că primii actori ai dramei (Berbecul şi Ţapul) aveau să sosească pe scena istoriei după 2300 de zile. Expresia folosită în engleză („how long”) este derutantă, fiindcă presupune că acel corn va profana sanctuarul şi oştirea lui timp de 2300 zile; prin urmare, această perioadă n-ar putea începe mai devreme decât apariţia cornului. De asemenea, expresia din v. 17 „priveşte vremea sfârşitului” este derutantă, întrucât face ca întreaga viziune să se aplice la timpul sfârşitului, ceea ce este absurd şi în contradicţie cu explicaţia dată de înger. De asemenea, traducerea „2300 de seri şi dimineţi” este inacceptabilă, fiind derutantă, deoarece sugerează că 1150 seri + 1150 dimineţi ar forma un total de 2300, care s-ar traduce în 1150 de zile. Cu asemenea traduceri, este de mirare că unii au acceptat interpretarea noastră. Explicaţie: Cei care traduc astfel aplică profeţia la Antioh sau la Antihrist şi consideră că cele 2300/1150 zile ar fi timpul în care nelegiuitul avea să acţioneze. O altă explicaţie posibilă este şi stilul laconic al profeţiei, care prezintă expresii eliptice, completate de traducător după cum a crezut de cuviinţă. Propuneri: Să se observe strict sensul întrebării ebraice din v. 13, „’ad matay?” (până când), care nu se referă la perioada exactă a persecuţiei lui Antihrist (redată în cap. 7 şi 12 ca „trei vremi şi jumătate”), ci la timpul care era destinat să dureze până când Dumnezeu avea să intervină, ca să judece. Să se observe că prepoziţia „ל lə” în Daniel are şi sensul de „până la” (cf. 9:24), ceea ce arată că în 8:17 trebuie tradus „viziunea se întinde / extinde până la vremea sfârşitului”, în armonie cu v. 19, unde expresia „ləmo’ēd qēç” se referă de asemenea la timpul până unde se extinde viziunea. Mai mult, termenul mo’ēd (timp fixat) folosit aici, arată clar că se face referire la singurul timp fixat în această profeţie (2300 zile). Referirea la cele 2300 în 8:14 ar trebui să se facă, fie printr-o traducere literală a textului ebraic („până la seară dimineaţă două miii şi trei sute”), fie prin adăugarea cuvântului „zile”, cum face LXX („până la seară-dimineaţă zile două miii şi trei sute”).
9. Observaţie critică: identificarea sanctuarului din Dan 8 ca fiind cel ceresc s-a făcut doar pe temeiuri hermeneutice (e.g. dacă cele 2300 zile sunt ani, şi dacă perioada se extinde peste era creştină, atunci se poate referi numai la sanctuarul ceresc). Deşi logica aceasta este corectă, ea convinge numai pe cel care deja crede, nu derivă din text. Este corect hermeneutică, dar ar fi preferabil un argument exegetic. Explicaţii: Pionierii nu făceau distincţie între hermenutică şi exegeză. Asemenea lui Miller, se obişnuiseră să facă legături între expresii biblice din cărţi şi contexte diferite, fără a se asigura de cerinţele contextului apropiat. Propuneri: Deoarece Daniel foloseşte pentru sanctuar termenul makon (8:11c), care în majoritatea cazurilor se referă la sanctuarul ceresc, iar sintagma apoziţională məkon miqdašô (locaşul sanctuarului Său = locaşul [care este] sanctuarul Său) este compusă din doi termeni care sunt folosiţi în acelaşi context numai când se referă la sanctuarul ceresc (Ex 15:17), putem şti că sanctuarul din viziunea lui Daniel este acelaşi ca şi în Cântarea lui Moise şi în Rugăciunea lui Solomon (1Rg 8: 39+, 2Cr 6:30+).
10.Observaţie critică: Curăţirea sanctuarului ceresc este doar o metaforă a mântuirii, fie că ne referim la evenimentele mesianice legate de primul advent, fie că ne referim la cele care gravitează în jurul celui de-al doilea advent. Curăţirea sanctuarului nu este un serviciu ceremonial ceresc, iar specificul adventist al doctrinei curăţirii sanctuarului nu este decât o metaforă a „judecăţii de cercetare”. Deşi această fază a judecăţii se crede că se ocupă exclusiv de cei credincioşi, Daniel 7 indică două sentinţe ale judecăţii, ceea ce implică două clase judecate. S-a abandonat expresia „judecata de cercetare”, ca fiind imprecisă. De fapt, şi judecata milenială este tot investigativă. Doar executarea sentinţelor (cea favorabilă, la începutul mileniului, şi cea nefavorbailă, după mileniu) este punctuală, restul judecăţii implicând durate. Denumirea actuală „Pre-Advent Judgment” pare mai exactă, dar aşa cum este tradusă în limba română („judecata pre-adventă”) este neclară, din mai multe motive: a. în engleză, Advent este un substantiv, pe care AZS români l-au transformat într-un adjectiv imposibil (advent, adventă, advente), aşa încât se sugerează o judecată dinainte de 1844… Explicaţii: Experienţa pionierilor de la 1844 i-a determinat să vorbească despre lucrurile cereşti în termenii sanctuarului, iar acest limbaj metaforic-dramatic a fost folosit înainte de configurarea unei doctrine a judecăţii. Ei au folosit expresia „judecată investigativă” pentru a sublinia adevărul biblic despre o perioadă de „examinare a dosarelor”, înainte de pronunţarea verdictului. Propuneri: Să prezentăm această doctrină folosind cu precădere imaginea judecăţii, iar imaginea sanctuarului să fie folosită doar ca ilustraţie a diferitelor aspecte ale judecăţii divine. Tipologia sanctuarului prevede, într-adevăr, mai mult decât Judecata, dar când expunem profeţiile despre Judecată, este preferabil să nu întunecăm doctrina judecăţii printr-o tipologie ceremonială complexă, al cărei limbaj se confundă cu realitatea. Propun ca în limba română să denumim această fază a judecăţii, care este cea mai importantă şi specifică doctrinei AZS, „Judecata premilenială”. Aceasta ar putea fi înţeleasă exact de teologii celorlalte confesiuni.”
VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Comunitatea Excelsis


29 Mar


Excelsis in direct

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

De ce vames…


23 Mar
Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Mat 21:31up
Sa ma prezint:
Sunt un crestin onest, un om ce-si intretine familia muncind, ador sa merg la adunare si sa raspund la intrebarile din studiu – de fapt sunt un cercetator fidel, imi place sa aprofundez, sa aflu despre pacatele multimii, sau de metode prin care ei nu sunt mantuiti. Sunt stalp de baza pentru ai mei, ofer intotdeauna ajutor, sunt un samaritean milos, ce-i drept – nu cu oricine. Zecimea, alimentatia si ziua de sambata sunt cartea mea de vizita. Nu va mirati, sunt un zelos implinitor al legii. Imi place sa respect, sa’nvat, si rugaciunea e hrana mea de baza. Iti par un fariseu? Te’nseli, sunt un crestin feroce. Nu-mi place sa m-amestec in multime, sa fiu ca toti ceilalti, eu-s diferit, sunt pus de-o parte, nu-s din pacat facut ca vamesii sau curvele, ori criminal sau hot. Sunt diferit pentru ca am reusit sa fiu un cetatean al “neamului ales”. De vrei sa fii ca mine – sa ai un loc sus pus, fa fapte frate si lasa dragostea… de om.
Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi. Mat. 10:32



VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Om dupa inima mea…


22 Mar

“Domnul Si-a ales un om dupa inima Lui”… 1Sam 13:14

De multe ori m-am intrebat cu ce a fost David atat de special incat Dumnezeu sa-l numeasca “om dupa inima Mea”. Ce avea sau ce il facea atat de deosebit fata de ceilalti pamanteni despre care Domnul nu si-a aratat pe fata iubirea si consideratia Sa in felul declaratiei de dragoste rostita pentru tanarul David?

Nu-i asa ca uneori, cunoscand istoria vietii lui David, il punem pe Dumnezeu la colt pentru declaratiile Sale? Cum poate un criminal, un uneltitor, un mincinos, un curvar, un calcator de lege sa fie om dupa inima Domnului? Bineintelesc ca Facatorul tuturor lucrurilor cunostea viata lui David chiar inainte ca acesta sa infaptuiasca toate aceste rele si totusi Dumnezeu isi arata consideratia fata de el si fata de urmasii sai:
Psalm 89: 20-27; 30-33
“am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt. Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări. Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa; ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc. Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu. Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile. El Îmi va zice: “Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!” Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului. Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele, dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele, atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;”

Dumnezeu l-a iertat pe David pentru nelegiuirile sale chiar daca consecintele pacatelor sale nu au putut fi inlaturate. David nu era neprihanit, nu a fost supraom, a avut greseli, pacate ca si noi, insa atuul lui David a constat in faptul ca era “om dupa inima Domnului”. Credinta sa in Dumnezeu nu a fost zdruncinata si Duhul lui Dumnezeu a cercetat inima sa fara intrerupere. Imparatul lui Israel avea credinta ca Dumnezeu poate sa-l ierte si sa-l mantuie. Iata cateva fragmente din psalmul 51, versuri ce au fost scrise dupa descoperirea pacatului sau prin proorocul Natan:

“Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea …. Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt. Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt …. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.”

Sunt multe cuvinte adanci in acest psalm. David se roaga pentru a nu-i fi luat Duhul Sfant si mintea lui este constienta de inutilitatea arderilor de tot pentru iertare daca inima lui nu este zdrobita de mizeria pacatului infaptuit si daca cugetul lui nu simte adanca parere de rau. Extraordinara lectie de viata pe care ne-o ofera Domnul prin “robul sau David”, un om dupa inima lui Lui, om ce este capabil sa-si recunoasca greseala atunci cand Dumnezeu l-a mustrat, un om insetat dupa Fata Domnului.

Am o intrebare si pentru noi, “cetatenii Imparatiei Lui Dumnezeu”, crestinii secolului XXI:
Ce sentinta i-am fi acordat imparatului David? Ne-am fi lasat condusi de tactul Lui Dumnezeu, acela de a-l lasa pe pacatos sa judece singur daca fapta sa era demna de “numele sau”? Am fi putut sa acceptam ca orice om poate gresi, chiar si unul dupa inima Domnului? Am fi fost gata sa nu aruncam cu pietre si, asemenea proorocului, mustrarea sa fie blanda, dintr-o inima smerita ce nu cauta acuza ci cauta indreptarea pacatosului?
Suntem gata sa acceptam ca in comunitatea noastra sociala sau religioasa sunt oameni ce pot fi dupa inima lui Dumnezeu, oameni cu greseli si defecte, dar cu o sete adanca dupa Fata Domnului, muritori a caror inima este cercetata de Duhul Sfant, ce cauta salvarea prin puterea credintei in Fiul Lui Dumnezeu?

Domnul este Cel ce judeca pe fiecare si imi place sa cred ca noi nu ne substituim Lui pentru a eticheta o viata a cuiva care din slabiciune a cazut si acum Duhul Lui Dumnezeu il cheama la Mantuire. Cine suntem noi pentru a inlatura posibilitatea iertarii oferite de Dumnezeu inca de la infaptuirea planului de mantuire?

Psalm 89:1-2
Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta. Căci zic: “Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!”

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Umanism versus om?


16 Mar

“Mi-e silă, m-am săturat de această viaţă lipsită de sens, este mereu acelaşi lucru. Toată lumea îşi bate joc de mine şi nimeni nu îmi cunoaşte potenţialul”, a scris Tim Kretschmer(foto dreapta), pe un forum de discuţii, în noaptea de marţi spre miercuri.

Acest tanar german de numai 17 ani a deschis focul miercuri 11.03.2009 într-o şcoală din orăşelul german Winnenden, omorând 15 persoane înainte de a se sinucide.
Aici avem o clasa de elevi din Pakistan, Valea Swat, in timp ce-si desfasurau cursurile alături de şcoala dărâmată după un bombardament declanşat de talibani. Sperantele acestor copii sunt insa mai zdruncinate decat zidurile cladirii. Profesorul incearca ca gandurile celor mici sa nu fie tulburate de razboi.
Sunt doar doua exemple din lumea reala in care traim, in care “suflarea de viata” este mai putin  importanta cu fiecare zi ce se scurge in istorie. Suntem mai civilizati, traim intr-o lume in care serviciile iti pot satisface orice nevoie si confortul iti este la indemana si totusi suntem tot mai departe de fiinte umane, devenim roboti care stiu sa lucreze, care pot face copii dar nu le pot asigura sensul de care au nevoie in viata.Societatea din care facem parte este lipsita de sens, mereu acelasi lucru. Mergem spre dezumanizare, spre ura rasiala, religioasa, partidica, ura pentru orice idee. Ne lipseste ceva care sa dea vietii noastre un sens, sa uitam de crime, razboaie, coruptie, criza, sa uitam de fapt de potentialul nostru.
De ce ne incapatanam cu totii sa credem ca umanismul se poate substitui Dragostei Infinite? Speram ca titulatura de om ne ofera posibilitatea de a deveni buni, de a fi oameni integrii, oameni de suflet, morali, ancorati in societate, insa toate astea sunt doar teorii bine fundamentate in dictionar si pe care nu le regasim in noi insine.
Credem ca sustinand o idee umanista mergem spre progres, invingem istoria, trecem barierele discriminarii, dar toate aceste lucruri produc un carambul cu urmari deosebit de grave in structura noastra umana.

Definitie Umanism: “Mişcare socială şi culturală apărută în apusul Europei în sec. XIV, ca expresie a luptei împotriva feudalismului şi a învaţăturii scolastice, care a promovat ideea încrederii în valoarea omului şi a perfecţionării sale, a militat pentru dezvoltarea liberă şi multilaterală a personalităţii umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependenţa de credinţă, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaţii divine.”

Lupta societatii capitaliste si postmoderniste de a institutionaliza omul ca valoare suprema are izvoare adanci in istorie, inca dinainte de Hristos si pare victoria cea mai importanta a umanitatii asupra misticismului, sclavismului, barbarismului medieval, inchizand o era neagra, incercand sa ofere o lume plina de viata, in care suferinta si calcarea demnitatii omului sa fie date uitarii.
Ma intreb de ce totusi atunci existenta noastra este lipsita de sens, este imbacsita de stres, fara valori morale, de ce adevarul este valabil doar pentru unii dintre noi, iara celorlalti le este bine servit falsul, minciuna, sclavismul legal? Suntem oameni doar cati dintre noi?


VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Creati in oglinda


15 Mar
Sunt om. Am aflat asta inca demult, de cand mi s-a spus de fapt. Am acceptat definitia pentru ca nu am avut de ales – raportul intre minoritate si majoritate. Dupa un timp stiam ca sunt om pentru ca incepusem sa inteleg lucrurile pe care anii intrarii mele in viata mi le-a tinut ascunse si am inceput sa cred ca sunt ceea ce spun EU ca sunt.

Am crescut, m-am maturizat si am inteles ca omul este un produs in serie dupa un Prototip, o masinarie complexa fiind o marca inregistrata universala a Marelui Inventator. Inteleg de ce “ma regasesc” adesea in alt produs de serie, de ce avem aceleasi caracteristici de baza, acelasi manual de utilizare diferentiat totusi in functie de “capacitatea cilindrica a motorului nostru”.

Prototipul a fost in acelasi timp si inventatorul nostru care ne-a brevetat ca oameni creati in oglinda Chipului Sau si ai Asemanarii Sale. Pentru o vreme totul a fost perfect pentru noi, oamenii – produsul de serie, pentru ca fusesem inventati dupa un Model perfect. Eram “dotati” cu perfectiune, dragoste, libertate, cunostinte fara margini si multe altele printre care si posibilitatea de “rescriere a softului” daca noi, oamenii alegeam sa facem lucrul acesta.
La un moment dat un alt produs de serie al aceluiasi Inventator dintr-o alta “clasa” , a crezut ca se poate substitui Prototipului Perfect pentru omul deja inregistrat la OSIM-ul Universal. A reusit printr-o inselatorie inteligenta sa rescrie softul omului cu ceva coduri eronate dupa chipul si asemanarea sa imperfecta.

Adevaratul Prototip care inainte de Inventarea tuturor lucrurilor facuse un plan de urgenta pentru astfel de cazuri intervenind periodic, construindu-ne o autostrada de urgenta catre rescrierea softului original pentru totdeauna.

Acum am inteles de fapt ca omul are o multime de oglinzi in fata lui si ca singura lui sansa de reusita este recreearea zilnica in oglinda Inventatorului Autentic. Tot ce trebuie sa facem in momentul acesta este sa privim spre oglinda pozitionata pe Dealul Capatanii.
Omul nu poate ajunge la perfectiune decat crezand ca Chipul din aceasta oglinda ne este atribuit noua si prin perfectiunea Chipului suntem perfecti la randul nostru.

Suntem creatia unei oglinzi si noi insine suntem reflectarea Imaginii Originale.

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Suflare de Viaţă

proces viu al devenirii